Biznis made in RO #3

Treaba la noi in tara merge defapt foarte bine. Nu stiu de ce si de unde se gasesc unii patroni/directori/manageri sa spuna ca abia le ajung lor banii, abia au bani sa plateasca angajatii sau si mai fain, abia tin afacerea pe linia de plutire.

Ma chinui de cateva zile sa obtin un pret/cost pentru un serviciu. Firme specializate in domeniul cautat nu sunt multe si le-am triat si contactat doar pe cele mai importante (sa nu aiba adresa de yahoo/gmail/hotmail etc.).

Sa zicem ca sunt 30 de firme care au ramas in lista. In prima zi le-am scris la toti cate un mail, continutul era generic si cu toate informatiile necesare (asta am crezut eu). Criza in care ne aflam de cativa ani m-a transformat in genul de om care sa nu astepte 3 zile pana cand sa intrebe daca mai traieste sau exista firma asa ca spre finalul programului am trimis acelasi mail cu forward dar cu intrebarea daca s-a receptionat primul mail si cu rugamintea unei confirmari.

Din cele aproximativ 30 de firme contactate am primit fix, nu mai mult si nu mai putin de 6 raspunsuri si doua erori de primire. Cele 8 “semne de viata” le-as cataloga in 3 categorii:

– unii m-au rugat daca pot sa afisez informatiile sub o alta forma (vorbim de niste dimensiuni fixe). Am ignorat politicos prostia si mi-am zis in sinea mea ca nu sunt pe treaba lor daca nu sunt in stare sa citeasca niste cifre. Probabil sunt un client orgolios care vrea ca treaba sa fie facuta doar si numai cum zice el. Ei stiu mai bine!

– unii mi-au dat un pret mare. Stiu, calitatea serviciilor, noi avem ce altii n-au si alte cele doar CA, pretul este un pic de vreo 3 sau 4 ori mai mare decat cel mai mare pret care l-am primit de la ceilalti. Poti sa zici foarte frumos ca nu te mai ocupi, nu te bagi, e prea complicat sau alte forme de refuz politicos dar daca arunci cu preturi de genul si cineva ma intreaba de firma ta, fii sigur ca o sa ma bufneasca rasul!

– in ultima categorie vreau sa-i introduc pe cei ce dau oameni afara si sterg adresa de mail. Sunt firme in romania la care nu trebuie sa-ti faci griji ca seful iti citeste adresa de mail pentru ca toata firma are aceeasi adresa de mail (indiferent de post).  Dar la fel, in romania sunt firme care fac pentru fiecare angajat o adresa de mail cu numele+prenumele lui iar la concedierea subsemnatului se sterge si adresa de mail. Acum eu, ca si client, oare am chef sa caut firma pe net si sa trimit la o adresa de contact de pe site cand am deja o adresa (fie existenta sau nu)? Nu mai bine dupa ce-l dai afara pe om, redirectionezi mailul catre persoana care a venit in locul lui sau catre alt coleg?

In functie de domeniul activitatii indiferent de tara este foarte greu sa ridici o firma! Dar in situatia in care unii nici macar nu raspund la o cerere a unui potential client, isi merita soarta si se pot plange in continuare ce de rahat e sa faci biznis in Romania!

Conferinte / seminarii / prezentari

Cred ca la evenimente de genul se regasesc oameni tipici care de la intrare zic in gura mare ca vor ” sa vada si ei ce e pe aici”, ca sa intrebe daca pot lua acasa tabletele, pixuri, agende sau hostese si oameni care le bat obrazul prezentatorilor pentru un serviciu care apartine de firma lor dar care nu tine de ei sau nu este discutia eventului.

Vreau sa invat sa fac poze cu …

In loc de “puncte puncte puncte” introduceti orice aparat care va permite sa capturati o imagine pe orice mediu.

Eu fac poze/fotografii de placere. Este un hobby si sunt amator in asta. Nu ma ridic la nivelul multor fotografi dar nici nu ma impiedic atunci cand pun mana pe aparat.

Titlul l-as explica printr-o intrebare, de ce ai face o tabara de fotografie invitand oameni care nu au tangenta cu fotografia dar care vor sa invete sa faca poze cu telefonul mobil?

Tu cu ce si cum ai vrea sa inveti sa faci poze?

 

 

Cum poti sa-ti pierzi numarul auto?

Foarte simplu. Mergi pe un drum laturalnic din Brasov, iti apar niste caini care iti sar in fata si nu se dau, scapi de ei si ajungi acasa unde constati ca suportul de numar se mai tine doar intr-un surub. Apoi revii pe strada respectiva sa cauti numarul si speri sa nu mai dai de caini. Nu gasesti nimic si resemnat te intorci acasa cand, pe aceeasi strada, agatat pe un gard iti gasesti numarul de inmatriculare alaturi de alte numere…

True story bro!

Bunul simt al musafiriilor

sau romanii plecati din tara si veniti in vizita. Am o problema cu asta pentru ca stiu cum se practica dincolo si sincer este de bun simt sa anunti o vizita. A trecut vremea in care te trezesti la usa cu matusa, sora sau prietenul din copilarie si asta pentru ca oamenii nu mai au timp sa stea acasa si sa astepte ceva interesant la televizor.

In general, revederea trebuie sa fie ceva placut si ceva care sa faca placere tuturor dar unii oameni au un dar specific de a fute tot meciul si de a arata opinca de obraz pe care o au.

Aici sunt incluse fazele de genul: “sunt in tara de doua saptamani, maine plec si ma gandeam ca in seara asta sa iesim la o bere”; nimic anormal exceptand situatia in care ai ceva de facut si chiar nu poti amana…dar cine sa inteleaga? “Prietenul” a doua oara nu te mai suna ca spune ca nu te bucuri sa-l vezi.

Apoi urmeaza: “te astept in oras la pranz…ah! esti la munca? dar nu poti sa pleci?” In mare nu, pentru ca lucrez in afara centrului si apoi pentru ca nu-mi permite jobul sa plec la pranz departe de zona. La fel, nu vei mai fi sunat pentru ca nu ai onorat invitatia.

Partea mea preferata este urmatoarea, in club, in jurul orelor 02:00 , miercurea: “da de ce pleci asa de repede, stai sa ne imbatam…chiar trebuie sa mergi maine la munca?” Nu ar fi fost o problema, daca stiam atunci imi luam liber a doua zi si puteam petrece fecioreste pana canta cucu-n codru dar fara sa ma fi anuntat nu prea imi place sa ma duc taras la munca si sa beau hectolitri de cafea.

Bineinteles sunt lucruri patite cu oameni plecati de foarte multi ani din Romania, fie peste ocean fie pe continent, dar asta nu conteaza! Romanul nu stie sa absoarba din imprejurimea lui si si daca o face, cand vine acasa da dovada de taranismul maxim posibil. Ii pare foarte normal ca daca el vine in concediu “acasa”, toata lumea sa fie disponibila pentru el ca sa-si povesteasca viata de strainez iar daca tu te-ai duce la el, te-ai plimba cu zilele prin parc ca nu ti-ar deschide usa neanuntat…

Cu parere de bine spun ca mai bine ne “vedem” doar pe facebook iar like uneori poate e prea mult!